7
COMERȚ
Uniunea răspunde de politica comercială a țărilor sale
membre, iar Comisia Europeană negociază în numele
acestora. Cu alte cuvinte, niciun guvern nu poate încheia
separat un acord comercial bilateral cu un partener din
afara UE. Această împărțire a atribuțiilor se bazează pe
tratatele UE.
Obiectivele acordurilor de liber schimb:
— Deschiderea de noi piețe pentru bunuri și
servicii
— Creșterea protecției și a oportunităților de
investiții
— Scăderea costurilor prin reducerea taxelor
vamale și a birocrației
— Accelerarea schimburilor comerciale prin
facilitarea formalităților vamale și stabilirea de
standarde sanitare și tehnice compatibile
— Sporirea siguranței prin norme clare privind
drepturile de proprietate intelectuală,
concurența și achizițiile publice
— Sprijinirea dezvoltării durabile, prin promovarea
cooperării, a transparenței și a dialogului cu
privire la aspectele sociale și de mediu.
Adaptarea la noul context
Schimbările fundamentale intervenite la nivelul
lanțurilor globale de aprovizionare au făcut ca locul
în care se creează valoarea adăugată să devină mai
important decât cel în care sunt înregistrate exporturile.
Prin urmare, politica comercială a UE nu își propune
neapărat să păstreze pe teritoriul Uniunii fiecare etapă
de producție ci, mai degrabă, să mențină și, acolo unde
este necesar, să redefinească rolul pe care îl ocupă
Uniunea în lanțurile globale de aprovizionare. Comerțul
constă, din ce în ce mai mult, în adăugarea de noi
„straturi” de valoare, pornind de la fazele de cercetare,
dezvoltare și design, până la cele de fabricare,
asamblare și logistică.
Același lucru este valabil și pentru lanțurile de
aprovizionare din interiorul UE, unde relațiile comerciale
se schimbă pe măsură ce frontierele economice dispar.
Când fac export, întreprinderile creează locuri de muncă
nu doar în țara de origine a bunurilor și serviciilor, ci și
în restul Uniunii. Serviciile sunt deosebit de importante
pentru a asigura prezența UE în lanțurile globale de
aprovizionare și pentru a menține locurile de muncă
în Europa. Aproximativ o treime din locurile de muncă
generate de bunurile prelucrate care pleacă din Europa
sunt oferite de întreprinderi care pun la dispoziția
exportatorilor servicii de suport. Per total, serviciile
reprezintă 50 % din valoarea internă adăugată a
exporturilor Europei către restul lumii.
CEI MAI MARI PARTENERI COMERCIALI AI UE: SERVICII
Cifre pe anul 2013.
Sursa: Eurostat.
Deși întreprinderile mici și mijlocii nu pot întotdeauna
să exporte direct, multe dintre ele furnizează piese
de schimb, componente și servicii care sunt incluse în
exporturile întreprinderilor mai mari. De exemplu, un
produs înregistrat oficial ca export german poate, de
fapt, să conțină componente fabricate în Republica
Cehă, Belgia sau Polonia.
0
50
SUA
Elveția
China
Rusia
Japonia
Canada
India
Brazilia
Exporturi UE (în milioane de euro)
Importuri UE (în milioane de euro)
Cum elaborează UE politica comercială?
(22 pages)
Manymanuals.com
Manymanuals.de
Manymanuals.fr
Manymanuals.it
Manymanuals.pl
Manymanuals.cz
Manymanuals.es
Manymanuals-pt.com
Comments to this Manuals